Scurta informare despre metoda terapeutica homeopatica
(cu referiri si la relatia cu medicina conventionala)

Esenta terapiei homeopatice este sa contribuie la vindecarea bolii prin stimularea specifica a organismului, folosind medicamente speciale, metoda avand la baza principiul similitudinii. Aceasta inseamna ca se folosesc medicamente din substante care in doza toxica ar produce simptome specifice de boala intr-un organism sanatos, dar diluate si potentate (energetizate) vor avea capacitatea sa vindece boala, care are simptome asemanatoare.

Descrierea de mai jos, foarte concisa, nu este de ajuns pentru intelegerea metodei de terapie homeopatice, cei interesati vor trebui sa apeleze la ajutorul specialistilor in acest domeniu (intelegerea semnificatiei cuvintelor nu inseamna totodata si intelegerea metodei, aceasta necesita o abordare mai aprofundata).

Cuvantul homeopatie provine din grecescul homoios (asemanator) si pathos (suferinta), homeopatia insemnand „suferinta asemanatoare”, si se refera la asemanarea dintre simptomele bolii si simptomele provocate de substanta in doza ponderala la un organism sanatos. Aceasta substanta sub forma de medicament homeopatic este capabila sa vindece o boala care se manifesta prin aceleasi simptome.

Principiul similitudinii se poate exemplifica foarte simplu prin faptul ca la o degeratura folosim frectionarea cu zapada (deci tratam boala produsa de frig cu zapada, care este de asemenea rece, ca si factorul cauzal). Organismul va raspunde la aplicarea zapezii prin intensificarea circulatiei sanguine, deci se va produce initierea regenararii tesuturilor, in final autovindecarea, ca rezultat al stimulului aplicat. Medicamentele homeopatice (numite si remedii) au la baza acest efect asupra organismului. Principiul este intr-adevar simplu, insa variatiile efectelor medicamentelor homeopatice sunt multiple si foarte complexe.

Se poate constata deci o deosebire fundamentala intre metoda medicinei conventionale si a celei homeopatice, prima bazandu-se pe principiul contrariului (numita si metoda alopatica), folosind medicamente impotriva bolilor, contrar simptomelor (in exemplul nostru simplificat, caldura contra degeraturii, sau mergand mai departe, substantele antipiretice impotriva febrei, antibioticele contra infectiilor bacteriene etc.).

Implicit se pune intrebarea: care este metoda cea buna? Din pacate aceasta intrebare a produs in trecut si produce si in zilele noastre multe neintelegeri si obiectii intre sustinatorii celor doua principii. Raspunsul corect este, ca de obicei, „la mijloc”: fiecare dintre metodele bazate pe cele doua principii fundamentale poate fi eficace, cu conditia sa se utilizeze la locul si la momentul potrivit. Se intelege ca luarea unei asemenea decizii implica si cunoasterea ambelor metode.

Medicina conventionala are merite de netagaduit si chiar impresionante in anumite domenii, mai ales in urgente, in chirurgie, in preventia multor boli infectioase etc., dar se confrunta cu dificultati si multe insuccese in cazul bolilor cronice (boli infectioase cronicizate, diabetul, cancerul, boli psihice etc.). In multe din aceste cazuri, cand inca nu s-au produs modificari anatomice ireversibile, homeopatia poate sa reprezinte o alternativa eficace. Insa si homeopatia este ineficace in situatiile cand organismul nu mai are resurse proprii sa raspunda la stimulii produsi de medicamentele homeopatice, in aceste cazuri este binevenita iarasi asa numita metoda alopatica, medicina conventionala. Astfel, medicul veterinar poate sa aleaga cea mai buna cale in situatia data, sau chiar sa combine cele doua metode de terapie.

Medicatia homeopatica merita invatata. In cazul in care, de exemplu, un specialist dintr-un domeniu al medicinei conventionale doreste sa ramana la specialitatea lui pentru o cat mai buna perfectionare, aceasta este o decizie perfect logica si demna de respect, insa in acelasi timp se recomanda sa fie respectat si medicul veterinar specialist in homeopatie – ca urmare este de dorit o consultare, eventual cooperare intre reprezentantii celor doua metode de tratament (de exemplu medicul veterinar homeopat trimite pacientul cu fractura la chirurg, care opereaza animalul, iar primul poate sa reia tratamentul pacientului prin adminstratrea de medicamente homeopatice, care reduc substantial hemoragiile, durerea si timpul de vindecare, administrandu-se mai putine medicamente chimice (ale caror efecte secundare sunt bine cunoscute).

Homeopatia are la baza principii functionale in natura, care se pot verifica. Exista studii (desi inca nu prea numeroase) care dovedesc eficacitatea medicamentelor homeopatice. Nu este o terapie „esoterica” (precum cred unii care nu s-au interesat din surse credibile – de la cei care se pricep la aceasta medicatie). Constat cu bucurie ca homeopatia, aceasta terapie foarte veche, se raspandeste din nou in ultima vreme in Ungaria si in Romania, redevenind de actualitate atat in domeniul uman, cat si in cel veterinar.

Dr. Jakab Ferenc
medic veterinar
medic veterinar homeopat